-Nu o sa puteți avea niciodată copii fără FIV,

mi-a zis doamna doctor Rotar, unul dintre cei mai buni medici din Cluj.

Eu cred ca această ramură a medicinei e singura în care medicii nu ar trebui să pună un diagnostic categoric. Pentru că copiii vin când vor ei, nu când zic medicii.

La câteva luni după această discuție, am rămas însărcinată, dar am pierdut sarcina. Ulterior am făcut niște analize și am aflat că am trombofilie. Trombofilia este caracterizată printr-o tendință crescută a sângelui de a se coagula, cu risc de apariție a unor trombi, atunci când există anumiți factori favorizanți, cum ar fi o sarcină sau imobilizarea prelungită (în avion de exemplu). Mulți dintre noi putem avea trombofilie fără să știm, pentru că de cele mai multe ori, nu există simptome. Trombofilia e mai mult o condiție, nu o boală în sine și poate contribui la apariția unor complicații în sarcină, ducând la avorturi spontane.

La următoarea sarcină știam deja că am trombofilie, iar medicul mi-a recomandat aspenter, care s-a dovedit a fi insuficient.

Au mai trecut doi ani, iar eu îmi doream foarte mult un copil. La a treia sarcină, după multe încercări și analize, am ajuns la un medic ginecolog care mi-a recomandat injecții cu Clexane (care conțin o substanță cu rol anticoagulant), tratament recomandat și de medicul hematolog. Îmi făceam zilnic injecții în burtă și luam un pumn de pastile pentru menținerea sarcinii. Cu toate astea, inimioara lui a încetat să mai bată.

Experiențele de genul acesta sunt traumatizante pentru orice femeie și pentru orice cuplu.

Când ești tânăr, visezi să te căsătorești, să-ți iei o casă, să faci copii și să trăiești fericit până la adânci bătrâneți. Well, uneori viața îți dă un șut în fund. Sau trei. Și te întrebi de ce ți se întâmplă ție toate astea. Răspunsul e simplu. Pentru că

Viața noastră nu are nicio legătură cu noi. Noi suntem aici pentru a-i ajuta pe ceilalți. Viața noastră contează doar în măsura în care atingem viețile celorlalți.

Iar timpul vindecă toate rănile. Am început să mă resemnez cu gândul că nu voi avea copii biologici. În mintea mea înflorea tot mai mult ideea de a înfia un copil, până la urmă sunt atâția copii fără părinți, de ce să mai facem alții? Era totuși o decizie foarte grea și odată luată, nu mai puteam da înapoi. Dacă nu voi fi un părinte bun? Dacă nu voi ști să am grijă de el? Dacă va fugi de acasă când va afla că e înfiat?

Viața mergea înainte din inerție. Mă cufundam în muncă, făceam lecții de matematică în timpul liber pentru un proiect foarte drag mie și asta mă ajuta să-mi schimb gândurile.

Copiii vin când vor ei, nu când vor medicii sau părinții.

Miracolele se întâmplă. Într-o zi frumoasă de vară, au apărut două liniuțe roșii, din senin :). Am început să citesc pe net toate forumurile legate de trombofilie. Am aflat astfel că cei mai buni medici hematologi din țară sunt dr. Uscătescu de la Fundeni și doamna dr. Avram, care face consulțații la București și la Cluj. La București era cam greu să ajung și am înțeles că doamna dr. Uscătescu este foarte solicitată, deci era aproape imposibil să obțin o programare la dânsa într-un timp scurt. Iar eu trebuia să merg urgent la un hematolog, pentru că toate celelalte sarcini s-au oprit în evoluție în primele două luni. Așa că m-am decis să merg la doamna dr. Avram. Mi-a spus că mutațiile pe care le am nu sunt foarte periculoase și s-ar putea să nu fie nevoie de injecții Clexane. Doamna doctor Avram mi-a lăsat o impresie foarte bună, se vede că e un adevărat specialist în domeniu și genul de medic care se instruiește continuu. Mi-a zis că la ultima conferință de la Haga la care participase, mutațiile MTHFR nici nu se mai consideră problematice, pentru că 90% din populație le are. Mi-a zis să întrerup o perioadă injecțiile Clexane, mi-a dat să fac niște analize și în funcție de rezultatul lor, îmi va da un tratament. Am întrebat-o ce se întâmplă totuși dacă aș face în continuare injecțiile, chiar dacă nu e cazul? Mi-a spus că nu au nicio contraindicație, dar e ca și cum aș lua aspirină, deși nu mă doare capul.

Da, dar de ce să risc?

Am ieșit din cabinet și nu mi-am făcut niciodată analizele pe care mi le-a recomandat unul dintre cei mai buni hematologi din România. Pentru că el nu vedea lucrurile din perspectiva sufletului zdrobit.

Eu nu recomand nimănui să nu asculte de medici. Dar cred că în viață trebuie găsită direcția care îți menține sufletul în echilibru, trebuie filtrate informațiile și trebuie luate decizii asumate, anticipând eventualele consecințe, astfel încât, indiferent de rezultatul obținut, să poți spune cu mâna pe inimă că ai făcut tot ce s-a putut.

M-am dus a doua zi la medicul ginecolog, i-am zis că am fost la Avram și că ea nu crede că trebuie să fac Clexane. Știți ce mi-a spus?

Da, dar de ce să riscăm?

Domnul doctor Iuga Dragoș e un foarte bun specialist în domeniu și e medicul cu care rezonez cel mai bine. Cred că până la urmă, am luat împreună cea mai bună decizie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.